E seară și luminile încep să invadeze orașul, se îneacă totul în raze și umbre.
De câteva zile ploaia bântuie orașul. Plouă la lucru, acasă, la cafea. Totul se transformă în ploaie în jurul tău. Ceasul e trecut de ora 23 și plouă liniștit chiar și picăturile de ploaie așteaptă dimineața. Mergi agale pe aleea de caștani înfloriți, e vânt și petale de flori parfumate iți cad în păr. Vântul se joacă cu buclele tale așezate haotic. Mergi prin ploaie și depeni amintiri, oameni, locuri. Fusta ta alba cu buline negre îți este cel mai aproape de suflet, ești udă până la ultimul fir de ață, pantofii îi ții în mână, te dor picioarele azi. Ești prea obosită, ai niște stări pe care nu poți să ți le explici și nu ai cui să le explici, i-ai spune ploii, dar ea știe și așa prea multe. Pășești prin apa de pe trotuare, mâinele tale miros a parfum și a prospețimea ploii, vesta de pe umeri devine tot mai grea, simți cum pe spinare se preling picături de apă, îți este tot mai frig. Plouă peste buzele tale, îți ascunzi mâinile în buzunar. Ajungi la mașină, te urci absentă la volan, pornești mecanic muzica, unde piesele tale preferate trec neauzite. Străbați orașul…mergi spre nicăieri, nu te întorci de nicăieri și nici măcar nu pleci undeva.
Te oprești la semafor, ațintită la lumina roșie…Afară mai plouă, scoți mâna pe fereastră și aerul rece îți suflă în față…
Afară plouă, fereastra de la cameră e deschisă, miroase a frunze, a flori, a parfumul cearșafurilor desenate cu flori verzi. E cald și comod în pat. Te uiți cu jale la dulapul cu haine…A, azi e duminică, azi nu lucrezi, îți ascunzi gropițele din obraji în pernă.
Undeva la bucătărie miroase a cafea…e dimineață, din nou ai visat urât,
zâmbești. Afară încă mai plouă!
